Pe scurt, setea ucide. Nu, nu prin deshidratare, ci prin strivire. Cum așa? Foarte simplu! Totul a început ieri...
Ieri ne-am întîlnit pentru prima oară - eu, pe tronul pe care (aproape) fiecare om e rege, iar el, explorînd ușa Sălii Tronului. Recunosc, am avut gînduri criminale din prima clipă, însă el s-a dovedit un asasin desăvîrșit și a reușit să îmi scape. Din fericire, astăzi am reușit să îl surprind pe pardoseala de marmură albă (vise, băiete, vise) a aceleiași încăperi. Singur, la mare distanță de orice lucru ar fi putut însemna o portiță de scăpare. Detașat de toate cele din jur, astîmpărîndu-și setea. A fost ultima oară cînd a făcut greșeala asta, farașul din plastic cu coadă și garnitură de cauciuc, alături de cel ce îl mînuia, adicătelea Altețea Mea (Ne)Regală, fiind necruțători. Poate că a fost un paianjen de treabă, nu mă pot pronunța, știți vorba ceea - "Despre morți, numai de bine."
Morala? Dacă te știi urmărit, nu merge niciodată la băut. Dacă totuși o faci, nu merge niciodată la băut singur, iar dacă mergi la băut singur știindu-te urmărit, măcar găsește o crîșmă pe care o poți părăsi discret în caz de urgență, nu terasa de pe esplanada din centru.
No comments